Am pasit pentru prima data (de fapt, eram intr-un jeep 4x4) in interiorul granitelor unei rezervatii naturale: Parcul National Tarangire.
Mergeam pe un drum pietruit, printre ierburile uscate ale savanei, printre munti rosiatici de termite si printre copaci de acacia (salcamii africani) care pareau adevarate pete verzi peste auriul stralucitor al savanei, starnind nori de praf in goana masinii, ceea ce tulbura oarecum peisajul inedit ramas in urma. Dupa cateva sute de metri de la intrare, la cativa metri de drum, am zarit niste pete cenusii, gri-petrol, la baza unui palc de salcami: un grup statuar cu elefanti. „Ce idee interesanta au avut astia sa faca o sculptura in marime naturala a unor elefanti si sa o aseze sub salcami!", am zis eu cu voce tare. Si am inceput sa rad. Omi, ghidul nostru, a oprit masina si a spus: „Elefanti!". Eu am intrebat: „Unde?". Si abia atunci, unul dintre elefantii care pareau sculptati a ridicat o trompa... un pui s-a lipit mai tare de mama lui... un altul a prins o creanga cu trompa... erau vii... se miscau... inima a inceput sa-mi bata mai tare... „Doamne!", am spus, erau elefanti adevarati, primii elefanti salbatici pe care i-am vazut vreodata, primii elefanti ai Africii... ca o minune... ca un film ireal... am simtit fiori de incantare si o bucurie imensa... am facut cunostinta cu Africa si m-am indragostit de ea pentru totdeauna…